Extinderea epidemiei de coronavirus la nivel global, instaurarea stării de pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății, izolarea teritorială a țărilor din întreaga lume a produs nu doar un val de migrație a populației către țările de origine și transportarea virusului către aceste țări, dar și  tulburări în plan economic, financiar și social.

Primul șoc social a fost cauzat de sistarea activității  instituţiilor de învăţământ general publice şi private, instituțiilor de învățământ preșcolar, care a impus ca unul din părinți să-și sisteze activitatea profesională pentru a exercita rolul de profesor și/sau educator. Această primă măsură luată de autorități a retras din câmpul muncii, pe cont propriu, mii de angajați, de obicei femei, lipsind familia de o sursa de venit. Panica instaurată odată cu anunțarea situației de urgență, excesul de informație cu caracter de amplificare a acestei stări a generat reacții de protecție atât de către persoanele fizice, cât și cele juridice.

Majorarea numărului de repatriați din alte țări a condus la majorarea rapidă a numărului de persoane infectate și la extinderea pandemiei în toată țara. Impactul pandemiei COVID 19 se resimte în toate domeniile economiei naționale. Imprevizibilitatea tuturor efectelor și a duratei de acțiune pandemică, aria de cuprindere și complexitatea aspectelor ce trebuie elucidate și analizate, dar și termenii restrânși de realizare a studiilor și elaborare de propuneri, pune amprentă pe toate analizele realizate de diverse centre de analiză și cercetare.

La moment situația poate fi caracterizată ca dezastruoasă, dat fiind:

• extinderea necontrolată a pandemiei, imprevizibilitatea duratei și absența cunoștințelor privind prevenirea și tratarea COVID 19;
• impactul social major al pandemiei prin  influxul continuu din zonele profund afectate a cetățenilor în țările de origine;
• criza sistemului medical la nivel mondial și local, determinat de lipsa de: protocoale, insuficiența de utilaj, medicamente și material de protecție, personal medical calificat;
• lipsa de resurse financiare publice libere (formate ca urmare a excedentelor bugetare din anii precedenți), ratarea veniturilor bugetare urmare a reducerii incasărilor din impozite și taxe;
• încetinirea/oprirea activității economice și sociale.

Situația creată a scos în evidență două aspecte principale de impact asupra sectorului real al economiei:

• reducerea cererii agregate și a fluxurilor de aprovizionare  drept urmare a sistării activității economice și a restricțiilor de circulație impuse de situația de carantină și de urgență,
•  criza lichidităților și imposibilitatea de onorare a obligațiunilor față de partenerii de afaceri și stat.

Ca urmare, impactul asupra sectorului public se caracterizează prin:

• suprasolicitarea sistemului de protecție socială din cauza fluxului de emigranți reîntorși în statut de șomer și creșterea numărului de angajați care au intrat în șomaj tehnic;
• destabilizarea fluxurilor financiare publice prin redistribuirea resurselor bugetare către sectorul ocrotirii sănătății, de securitate, social cu reducerea drastică a finanțării altor sectoare (educație, cultură, sport etc.).

Primele simptome ce prevestesc recesiune economică în țară

Întreruperile lanțului de aprovizionare și disponibilizarea/șomajul tehnic al forței de muncă vor duce la un șoc al ofertei. În acest context, se manifestă o scădere a cererii, care este cauzată de mai mulți factori: incertitudinea cu privire la progresul pandemiei, incertitudinea cu privire la măsurile de susținere a economiei, volatilitatea șomajului, gospodăriile își măresc economiile, iar lipsa de lichiditate și o creștere a economiilor vor duce la scăderea nivelului investițiilor. Într-un mediu în care există cerere, companiile sunt obligate să înceteze operațiunile din cauza lipsei de lichiditate. Creșterea șomajului va conduce la o scădere și mai mare a consumului, având un efect descendent semnificativ asupra cererii, care va continua să scadă în fața unei panici a populației.

Este de menționat faptul că durata pandemiei și, deci a carantinei, înăsprește măsurile impuse populației și agravează situația din domeniul sănătății publice, ca urmare se agravează situația din economie. Economiștii de la London Business School, au estimat în baza spiralei de, cerere /ofertă  că o scădere a activității economice globale va duce la pierderi de cel puțin 15% din PIB-ul global, dacă nu vor fi luate măsuri.

În perioada care a urmat după anunțarea situației de carantină se înregistrează un spor al vânzărilor de produse alimentare, farmaceutice și mărfuri industriale livrate în regim online, se reduc stocurile și, în același timp, au loc încasări de impozite la buget. Însă, în mai multe domenii economice, veniturile coboară cu ritmuri accelerate, inclusiv:

• întreprinderile din sectorul de vinificație au înregistrat o reducere a vânzărilor în luna martie 2020 cu 90-95% din cauza sistării exportului ca urmare a închiderii hotarelor;
• staţiile PECO au înregistrat o scădere a vânzărilor cu 10%, iar reducerea prețurilor la produsele petroliere va influența profitul acestora, respectiv se reduc defalcările la buget;
• sistarea mai multor activităţi concomitent cu disponibilizarea forței de muncă și/sau intrarea acesteia în șomaj, la rândul lor amplifică cheltuielile din buget pentru plata indemnizaţiilor de şomaj;
• deținătorii de patente nu vor plăti pentru patente în perioada stării de urgență, ceea ce va provoca o scădere a încasărilor la buget;

Considerăm că, la etapa actuală a stării de criză, un foarte puternic factor cu impact negativ asupra potențialului economic este reducerea/ lipsa remitențelor, care pe termen mai mare de trei luni ar putea conduce la reducerea drastica a capacității de cumparare şi a cererii agregate, respectiv la reducerea consumului, reducerea impozitelor indirecte, a volumului de încasări la buget, va influența masa monetară și respectiv valoarea monedei naționale.

Potrivit estimărilor Biroului Relațiilor cu Diaspora (http://brd.gov.md/sites/default/files/sn_diaspora_2025_web.pdf), diaspora moldovenească înregistrează un număr de peste 620 mii persoane emigrate definitiv sau temporar. Datele statistice arată că transferurile bănești sunt de aproximativ 1,2 miliarde de EURO anual, ceea ce constituie 12 % din produsul intern brut (PIB). De remitențe beneficiază peste 30 la sută din gospodării, iar pentru 25 % din acestea remitențele reprezintă principala / unica sursă de venit. Gravitatea situației legată de reducerea/ lipsa remitențelor a fost pentru prima dată resimțită în anul 2008 astfel că, o scădere cu 20% a acestora a condus la reducerea venitului la bugetul de stat cu 10%. Deci, situația actuală legată de lipsa remitențelor va pune foarte mare presiune pe bugetul public național.

Efectele negative ale crizei create de pandemie se manifestă și în sectorul bancar prin volatilitatea schimbului valutar. Informația prezentată de BNM denotă  o tendință de depreciere a leului moldovenesc fâță de principalele valute de referință. Lipsa remitențelor, reducerea volumului de activitate a agenților economici si a volumului de  servicii prestate, precum și reducerea consumului va genera o depreciere lentă a monedei naționale, figura 1.

Figura 1. Evoluția ratelor de schimb valutar în perioada perioadei de pandemie

O altă problemă cu care ne putem confrunta în perioada imediat următoare este creșterea semnificativă a consumului, generată de panică și formarea rezervelor de alimente, produse de strictă necesitate, de creșterea numărului de persoane revenite în țară care, la rîndul său, vor genera creșterea cererii, inducând economia spre efectul „peste potențialul său” care, respectiv, va provoca  creșterea inflației.

Impactul negativ al crizei pandemice asupra Bugetului Public Național  s-a resimțit deja prin reducerea consecventă a veniturilor lunare: în luna ianuarie a anului curent acestea au constituit 4,7 mlrd.lei, în februarie - 4,6 mlrd lei,  în martie – doar 500 mln lei. (www.mf.gov.md informație operativă despre executarea BPN).

În același timp, reducerea activității economice în mai multe sectoare ale economiei naționale, precum: construcții, comerț cu ridicata si cu amănuntul; transport și depozitare; activitati de cazare și alimentație publică; tranzacții imobiliare; artă, activități de recreere și de agrement care dețin o pondere semnificativă în PIB, va genera reducerea PIB al Republicii Moldova cu aprox. 11,4% / ceea ce constituie 23810, mln lei (determinat în baza prognozei cercetătorilor London Business School, Andrea Galeotti & Paolo Surico, A user guide to COVID-19, din 27 martie 2020 privind reducerea PIB Global cu 15%).

Rezultă că, în condițiile reducerii veniturilor bugetare și a creșterii cererii de resurse, statul nu are alte soluții decât să recurgă la noi împrumuturi (interne și externe).

Acțiuni de catalizare a situației cauzate de pandemia de COVID-19 și efecte asupra economiei:

• Majorarea cu 100% a salariului  personalului medical antrenat în tratarea pacienților infectați cu COVID-19, va duce la majorarea cheltuielilor din buget;
• Amânarea plăţilor pentru serviciile comunale, va conduce, pe termen scurt, la reducerea încasărilor întreprinderilor prestatoare de servicii comunale și a capacității de plată a acestora, reducerea mijloacelor bănești necesare asigurării activității operaționale;
• Amânarea rambursării creditelor şi a plăţilor la dobânzi pentru credite primite va reduce rulajul băncilor;
• Moratoriul asupra controalelor de stat până în data de 1 iunie, poate cauza delicte financiare cu efecte negative asupra volumului de încasări la buget;
• Reducerea cotei TVA de la 20% la 15% pentru sectorul HORECA, începând cu 1 mai 2020. Pe termen scurt efectul se va manifesta prin menținerea preturilor accesibile consumatorilor , pe termen lung – creșterea veniturilor și majorarea defalcărilor la buget;
• Amânarea achitării impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător aferent primului trimestru al anului 2020, va permite antreprenorilor să revitalizeze activitatea în perioada imediat următoare crizei;
• Amânarea până la 25 aprilie 2020 a declarării și achitării impozitului pe venit pentru anul 2019 de către întreprinzătorii individuali sau gospodăriile țărănești (de fermier), neplătitori de TVA, cu până la 3 salariați și agenții economici subiecți ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (regimul IVAO), fapt ce va asigura funcționalitatea acestora și evitarea stării de faliment;
• Anularea  costului pentru călătorii în transportul public, care provoacă pierderi zilnice în mărime de 1,7 mln lei pentru bugetul municipal nu soluționează, în opinia noastră, problema răspândirii virusului,  ci provoacă pierderi pentru acoperirea cărora sunt solicitate resurse din bugetul de stat, etc.

Propuneri de reducere a efectelor negative generate de criza COVID19 asupra economiei Republicii Moldova

Factorul cheie ce poate determina impactul pandemiei asupra economiei naționale este durata perioadei de criză. În timp pierderile sporesc, veniturile scad, cheltuielile statului pentru exercitarea obligațiilor asumate ar putea sa crească. În acest context, considerăm necesare următoarele acțiuni legate de vitalitatea bugetului de stat:

• anularea/renunțarea la achiziții inutile din fondurile publice;
• revizuirea cheltuielilor neeficiente, reducerea cheltuielilor ce nu sunt stringente;
•  pentru anul 2020-2021 a renunța la prime (salariul 13, adaos la salariu)  în sectorul public;
• atragerea resurselor financiare de la partenerii de dezvoltare și asigurarea transparenței modului de gestionare a acestora;
• canalizarea eforturilor factorilor de decizie spre pastrarea locurilor de muncă și susținerea financiară a entităților, în special a ÎMM, pentru a le asigura resursele necesare efectuării plăților de șomaj ethnic, în special păstrarea locurilor de muncă în economie prin subvenționarea șomajului tehnic
• reexaminarea și concretizarea entităților (domeniilor) care pot activa în condiții pandemice, precum și a regimului/condițiilor de funcționare.

Concluzia finală este că efectele crizei pandemice vor fi resimțite atât la nivel global, cât și la nivel national. E posibil ca țările mai slab dezvoltate să înregistreze regrese mai mici decât țările cu economii de piață dezvoltată. Pentru fiecare stat în parte situația este strict dependentă de durata de acțiune pandemică, de aria de cuprindere și de capacitatea de a gestiona această criză.